Fiecare dintre noi percepe o imagine usor diferita a mediului inconjurator, care surprinde anumite aspecte si lasa altele pe dinafara. Vederea 3D, vederea binoculara sau stereoscopica inseamna unul si acelasi lucru - respectiv remarcabila abilitate a simtului vederii de a da o perceptie imediata a profunzimii, pe baza diferentei dintre imaginile furnizate de cei doi ochi.

Perceptia tridimensionala a mediului inconjurator este generata in creier, fiind o interpretare complexa a celor doua imagini primite prin intermediul ochilor. Statisticile medicale arata ca 95 la suta dintre oameni manifesta o buna perceptie tridimensionala, in timp ce restul de 5 la suta intimpina dificultati sau sint complet lipsiti de aceasta perceptie, chiar daca in unele cazuri vederea la nivelul celor doi ochi esta considerata buna. Persoanele care au dificultati in perceptia culorilor sau care manifesta o perceptie preferentiala catre unul dintre ochi, vor intimpina probleme in observarea stereogramelor care trebuie descifrate cu ajutorul filtrelor colorate.

Corespondenta dintre imaginea mentala si realitatea fizica e atit de strinsa, incit diferentele sint aproape imperceptibile. Scena este intotdeauna tridimensionala, chiar si atunci cind o privim cu un singur ochi (fapt verificabil prin faptul ca inchiderea unuia dintre ochi nu schimba semnificativ perceptia). Fenomenul are loc deoarece creierul nostru foloseste multe alte metode de masura pentru a determina distanta si forma, cum ar fi dimensiunea aparenta, iluminarea, ecranarea si paralaxa.

Chiar daca privim cu un singur ochi, prin miscarea capului receptorul ocular capteaza noi perspective ce reprezinta informatii valoroase, valorificate imediat de catre creier.

Acelasi tip de perceptie (tridimensionala) mai poate fi obtinuta prin observarea separata, cu fiecare ochi, a imaginilor aceluiasi lucru, luate din unghiuri diferite. Perechea de imagini pe baza careia se construieste perceptia tridimensionala se numeste STEREOGRAMA, iar de la descoperirea fenomenului, in anul 1840, si pina in zilele noastre, acesta a exercitat o fascinatie constanta atit asupra specialistilor cit si asupra publicului larg, fiind concepute numeroase dispozitive si metode care sa permita observarea ei.

Una dintre modalitatile de a vedea stereogramele este ca imaginile sa ocupe acelasi spatiu, dar sa fie si distincte, astfel incit fiecare ochi sa-si vada strict imaginea dedicata. Cele doua imagini pot fi separate prin culoare sau prin polarizarea luminii. Stereogramele in care imaginile sint separate prin culoare sint numite "anaglife" si au devenit populare abia in zilele noastre, desi au fost descoperite cu mult timp in urma. Problema in cazul anaglifelor o constituie pierderea unei parti importante din informatia de culoare a imaginii observate, desi ramine metoda cea mai accesibila de a vedea stereogramele. Folosind filtre speciale, cu calitati optice bine determinate, se pot viziona "anaglife" care sa redea subiectele in culori destul de apropiate de cele din realitate. Dispunerea filtrelor pe ochelari trebuie sa fie in concordanta cu conceptia anaglifelor pentru ca acestea sa poata fi vizionate. SE RECOMANDA UTILIZAREA EXCLUSIVA A OCHELARILOR DEDICATI, la recomandarea fiecarui producator in parte!

Daca pierdeti sau deteriorati ochelarii atasati, va rugam sa luati legatura cu producatorul (www.jade.ro) pentru inlocuirea lor (contra cost).

IMPORTANT! - O parte din imaginile din acest album se vad normal, fara ochelari,
iar cealalta parte se vad NUMAI CU OCHELARII ATASATI!

Pentru a evita un stres ocular se recomanda vizionarea separata a partii 2D de cea 3D (vizionarea partii 3D sa se faca fara intreruperi repetate). Orice posibil discomfort generat de utilizarea ochelarilor dedicati este trecator si nu va mai fi resimtit dupa inlaturarea lor! Pastrati filtrele colorate de pe ochelari CURATE!

Doru Selişcan - fotograf, coordonator proiect